Să ne rugăm în Numele lui Isus Hristos

sa ne rugam in Numele Domnului

În urmă cu aproximativ zece ani am luat parte la serviciul de închinare în Biserica Creştină Baptistă Speranţa. Îmi aduc aminte cum „persoanele” care se rugau (acum fraţi şi surori în Hristos) cereau totul în Numele lui Isus Hristos şi prin Duhul Sfânt. Pentru mine şi familia mea tot ceea ce se întâmpla acolo erau lucruri noi, interesante, iar stările emoţionale erau deosebite, aparte, speciale.

Să te rogi în Numele lui Isus Hristos şi prin Duhul Sfânt nu sunt simple „cuvinte” cu care credincioşii creştini încep sau încheie unele dintre rugăciuni şi nici o „expresie magică” care rostită îţi îndeplineşte dorinţele personale, ci dimpotrivă, aceste cuvinte deschid cerul, locaşul cel Sfânt al lui Dumnezeu (Psalmul 20) pentru ca binecuvântările spirituale şi pământeşti să se reverse peste toţi oamenii „căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5:45).

Domnul Isus şi-a îndemnat ucenicii să persevereze în rugăciune „…şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face” (Ioan 14:13, 14). Acest adevăr (sunt peste două mii de ani de atunci) a fost, este şi va rămâne real pentru orice generaţie de credincioşi ale căror nevoi sincere au fost, sunt şi se vor îndrepta către Dumnezeu Tatăl, cu credinţă în ajutorul lui Divin, aşteptând în tăcere răspunsul şi recunoscând că tot ceea ce primim nu sunt coincidenţe sau întâmplări stranii ori realizări pe care ni le putem asuma, ci cu reverenţă să spunem „…căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi” (Isaia 26:12).

Am început şi eu să mă rog pentru mântuirea personală, pentru mântuirea familiei, chemând numele Domnului Isus cu mulţumire şi rugându-L să mă însoţească în această stare de vorbă cu Părintele Divin şi cu credinţă că Duhul Sfânt îmi poartă cererile dacă acestea sunt după voia lui Dumnezeu şi în data de 01.04.2007 l-am primit pe Domnul Isus Hristos în inima mea ca Domn şi Mântuitor personal, după care a urmat fiica mea, în data de 30.08.2009 şi apoi soţul meu, în data de 25.01.2015. Ce Dumnezeu măreţ avem pentru că „…doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Petru 3:9) şi îi mulţumesc şi acum pentru îndelunga răbdare pe care a arătat-o faţă de mine şi de cei dragi ai mei şi continuă să o manifeste încă faţă de toţi oamenii nemântuiţi.

De ce să ne rugăm în Numele lui Isus Hristos, pentru a fi în armonie cu persoana, caracterul şi voia Lui (Ioan 14), pentru ca în numele Lui Biserica să aducă roade spirituale (Ioan 15:16) şi pentru ca să rămânem credincioşi lui Dumnezeu Tatăl prin Fiul Său şi prin Duhul Sfânt. Amin

Liliana Popa, Biserica Creştină Baptistă ”Speranţa”, Rm. Vâlcea

Lasă un comentariu