Rugăciunea

 

        Noi credem și mărturisim că rugăciunea este starea de părtașie intimă cu Dumnezeu. Ea este exprimarea sinceră a lăuntrului nostru în fața Domnului. Din această cauză nu avem cărți de rugăciuni și nu îndemnăm pe alții să învețe rugăciuni pe de rost.
Ps. 62:8 „… vărsați-vă inimile înaintea Lui!”, Ps. 142:2 „mă rog către Domnul. Îmi vărs necazul înaintea Lui, și-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.”, Filipeni 4:6 „… în orice lucru aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri.”

        După starea inimii, rugăciunea poate fi de mulțumire, cerere sau mijlocire.
1 Timotei 2:1″… să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri …”, Efeseni 5:20 „mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.”

        Rugăciunea trebuie adresată Tatălui în Numele Domnului Isus. El este singurul Mijlocitor între om și Dumnezeu. Rugăciunile adresate sfinților credem că nu sunt în conformitate cu Sfintele Scripturi.
Ioan 16:23 „… orice veți cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da.”, 1 Timotei 2:5 „… este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos.”

        Rugăciunea este absolut necesară vieții spirituale pentru creșterea, întărirea, ferirea de ispite și biruința asupra vrăjmașului.
Luca 18:1 „Isus le-a spus o pildă ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase.”, 1 Tesaloniceni 5:17 „Rugați-vă neîncetat.”, Matei 26:41 „… vă rugați ca să nu cădeți în ispită.”, Efeseni 3:16 „…și-L rog… să vă facă să vă întăriți în putere.”

        Rugăciunea privată se poate face oriunde, iar rugăciunea comună se face în părtășie cu ceilalți credincioși din Biserică.
Matei 6:6 „tu când te rogi intră în odăița ta…și roagă-te Tatălui tău care este în ascuns…”, Matei 14:23, „… s-a suit pe munte să se roage.”, Matei 26:36, 39 „… Isus a venit…în Ghetsimani…și s-a rugat.”, Fapte 2:42 „Ei stăruiau…în rugăciuni.” Fapte 12:5 „Biserica nu înceta să înalțe rugăciuni.”

        Rugăciunile pentru cei morți nu au fost practicate în Biserica creștină. Noi credem că ele nu au nici o valoare, deoarece cel mort a ajuns la locul lui imediat după moarte, fără să mai fie posibilitatea de schimbare de la un loc la altul.
Luca 16:26 „… între noi și între voi este o prăpastie mare așa că cei ce ar vrea să treacă …de acolo la noi să nu poată.”