„Eu sunt dator și Grecilor și Barbarilor,și celor învățați și neînvățați” (Romani 1:14)
Datorăm ceva bisericii? Noi suntem datori Domnului, dar trebuie să plătim datoria noastră prin biserica Sa. Dragostea şi slujirea noastră pentru Cristos este dragostea şi slujirea pentru biserică.
Devenind creştin şi membru al unei biserici locale te face dator. Aceasta datorie nu este incompatibilă cu mântuirea prin har şi nici cu libertatea în Cristos, ci este o datorie a recunoştinţei. Ca şi creştin, cum ne plătim datoriile? Ce fel de rută de credit avem cu Dumnezeu ?
Pentru a răspunde la întrebări să observăm mai întâi:
I. Motivul pentru îndatorirea noastră faţă de biserică
Vom avea mai întâi în vedere biserica universală. Creştinului îi sunt acordate binecuvântări bogate în biserică, după cum le scria Pavel fraţilor din Efes: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos ” (Efeseni 1:3). Iar mai încolo, Pavel scria: ,,S-a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor” (Efeseni 4:8).
Aceste binecuvântări sunt: iertarea, pacea, rugăciunea, părtăşia, Duhul Sfânt, nădejdea etc. Iacov spunea referitor la acestea că: „orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici o schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17). Iar Domnul Isus învăţa mulţimile în Predica de pe munte şi spunea: „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi lucruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer”(Matei 7:11).
Trebuie să fim recunoscători şi să ne arătăm recunoştinţa. Evanghelistul Luca ne descrie întâmpinarea Domnului Isus de către zece leproşi undeva într-un sat în timp ce trecea printre Samaria şi Galileea. În timp ce aceştia cereau milă, Domnul îi trimite să se arate preoţilor, lucru pe care l-au făcut şi au fost curăţiţi. Dar unul din aceştia, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Domnul cu glas tare. S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean. Isus a luat cuvântul şi a zis: ,,Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?” (Luca 17:11-18).
Ne vom referi acum la biserica locală. Beneficiile membralităţii într-o biserică locală sunt multe:
- Stima celor care gândesc corect. Deşi acesta nu este decât un rezultat şi nu un motiv, este de obicei adevărat că membralitatea în biserică este mai mult o responsabilitate decât o afirmare.
- Asocierea cu cei mai buni oameni de pe pământ. Părtăşia într-o comunitate creştină contribuie la fericirea adevărată. Cei care nu au o astfel de părtăşie trăiesc o tragedie.
- Confortul închinării. Faptul de a putea să te închini într-o clădire curată care este caldă iarna şi răcoroasă vara, şi statul pe o bancă confortabilă este o binecuvântare pentru membrii acelei biserici. Acestea pot să nu fie necesare pentru închinare acceptabilă, dar contribuie la aceasta.
- Sentimentul siguranţei. Ca membru într-o biserică locală ştiu că am fraţi la care pot apela în vremuri de boală, întristare sau chiar lipsuri financiare şi mai ştiu că ei vor fi bucuroşi să mă ajute. În acestea şi într-o mie de alte feluri suntem îndatoraţi Domnului şi bisericii Sale.
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Râmnicu Vâlcea
Biserica Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea 