Ce datorez bisericii? – 2

datoriaÎn al doilea rând, să vedem: Care este îndatorirea noastră faţă de biserică?

A. Datoria recomandării.

Trebuie să apreciem, să stimăm şi să recomandăm biserica locală în care suntem membri. S-o vorbim de bine şi nicidecum de rău. Să vedem ce este corect şi nu întotdeauna ce este rău. Fiţi devotaţi bisericii şi fiţi fericiţi ca membri.

Nu există loc în biserică pentru plângărețul cronic. Dacă nu putem lucra în biserică, lucrăm în afara ei. Acesta este adevărat pentru orice grup: civic, organizaţie, slujbă etc. Aceasta nu înseamnă că nu putem face sugestii şi să oferim critică constructivă, dar să nu comitem păcatul murmurului. Acest lucru îl amintea şi apostolul Pavel fraţilor din Corint: „Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei care au fost nimiciţi de Nimicitorul” (1 Corinteni 10:10).

Exemplul lui Pavel. El a mulţu­mit lui Dumnezeu pentru Corinteni: „Mulţumesc Dumnezeului meu totdea­una, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Hristos” (1 Corinteni 1:4).

El şi-a exprimat încrederea în Filipeni: „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6).

El a fost nerăbdător să spună altora despre tesaloniceni: „În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea”(1 Tesaloniceni 1:8).

B. Datoria consacrării.

Noi suntem datori să trăim pentru a aduce onoare bisericii. În acest sens, Pavel le scria celor din Ro­ma: „Aşadar fraţilor, noi nu mai dato­răm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei”(Romani 8:12).

Influenţa creştină este aşa de im­portantă. Noi suntem lumina lumii (Matei 5:14), aluatul pentru bine sau rău (1 Corinteni 5:6), umbre ale binecuvân­tării sau blestemului (Fapte 5:15).

Lumea priveşte recreerea, aface­rile, preocupările şi vorbirea noastră.

C. Datoria cooperării.

Membralitatea cere bunăvoinţă de a lucra. Lucrarea unei biserici este cea mai mare lucrare pentru că are de-a face cu mai mulţi oameni, cea mai valoroasă posesiune (sufletul), cel mai mare mesaj. Fiecare membru este obligat să-şi facă partea sa: „Voi sun­teţi trupul lui Hristos şi fiecare în parte mădularele Lui” (1 Corinteni 12:27).

Membralitatea cere frecvenţă regulată. Cinci sau şase ore din 168 ale săptămânii constituie ceva rezo­nabil. Frecventarea minimă reflectă interes minim pentru cauza Domnului. Noi o datorăm bisericii pentru a spriji­ni serviciile publice.

Membralitatea cere sprijin finan­ciar generos. Dragostea noastră pentru Domnul şi biserica Sa este proporţio­nală cu voinţa de jertfire. Apostolul Pavel îi îndemna pe corinteni: „Cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi să faceţi şi voi cum am rânduit bisericilor Galateiei. În ziua întâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câş­tigul lui ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu. Şi când voi veni voi trimite cu epistole pe cei ce îi veţi socoti vrednici ca să ducă darurile voastre la Ierusalim” (1 Corinteni 16:1-3). „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi” (2 Corinteni 8:9), (vezi şi 2 Corinteni 8:1-5).

Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Râmnicu Vâlcea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s